Alcool

Intrucat am decis sa nu mai beau si sa nu mai fac excese decat in cazuri absolut exceptionale(revelion si alte asemenea destrabalari) am decis sa povestesc incetul cu incetul meu aventura mea in tara lui bahus.
Totul a inceput la majoratul vecinului si bunului meu prieten Alex.Nu ma imbatasem niciodata si pentru nu stiu ce motiv am avut un chef nebun sa beau.Probabil pentru ca ma plictiseam teribil nefiind indragostit de dans si nestiind pe nimeni de acolo.Mi-am gasit un companion si adversar redutabil,un individ cu vreo 30 kile mai mare decat mine ,cu un cap mai inalt si hectolitri de experienta.Nu trebuie sa mentionez ca am pierdut dar am ajuns acasa pe scut ca orice spartan cazut in lupta.A doua zi aveam pregatire la romana pentru bac si a mers surprinzator de bine.Mi-am realizat indatoririle repede si cu acuratete si am tras si un pui de somn pana a venit profa sa vada ce realizasem.
A doua experienta a venit la o vreme indelungata daca tin minte bine,prin iarna cand am mers sa-l uram pe dirig.Nu ar fi multe de mentionat intrucat am ajuns acasa treaz dar pe masura ce urcam scarile constiinta mea se infunda din ce in ce mai tare si cand am ajuns in casa,in drumul spre baie unde trebuia sa imi periez dintii(nici o betie,oricat de groaznica nu m-a impiedicat sa am grija de igiena orala)am dat nas in nas cu mama care ma astepta vesela si fericita ca ma facusem muci.
Era sa uit o experienta (inaintea celei de-a doua) absolut vitala!Eram la bunul prieten si coleg Mac unde ,in anul 1 m-am facut pulbere si,in drumul spre patul unde am dormit dus pana a doua zi,ignorand faptul ca geamul era deschis si afara era iarna in pula mea!!!, am agresat 3 domnisoare:prietena lui mac,sora lui mac si o tipa care pur si simplu era in calea mea.in 2 metri am realizat multe si sunt mandru de mine.(agresat adica plm..pocnit peste fund sau ciupit...eu nu0mi aduc aminte dar povesti exista..legende chiar!)
In drumul catre locul in care ma aflu astazi au contribuit foarte mult si o groaza de mini-betii foarte amuzante despre care va voi spune imediat.
Se intorsese prietenul meu din copilarie,willy in oras si obisnuiam sa ies cu el si cu alt prieten vechi,nicu sa bem prin oras.Totul incepea in masina primului unde ne alcoolizam mai putin sau mai mult depinzand de buget sau dorintele noastre si porneam apoi spre oras pentru a socializa sau pentru a vizita vreun bar.In timpul alcoolizarilor s-ar putea spune ca am recuperat timpul pierdut intrucat in copilarie a fost cel mai bun prieten si a plecat fix in vara de dupa terminarea primului an de scoala.Tampenii multe s-au mai intreprins in aceasta perioada dintre care mentionez recuperarea banilor pierduti la o firma de net dupa o luna de munca neplatita,lipirea unor biblii la sf parascheva,mersul cu cornite de draci la aceeasi sarbatoare frumoasa si multe alte idiotenii infioratoare.
Trecand peste anul 2-3 cu betiile lui ajungem la o perioada de glorie a alcoolismului meu in care ma imbatam des,mi se rupea filmul de majoritatea datilor si nu eram absolut deloc responsabil.Evident ca din aceasta perioada am si cele mai multe si mai amuzante povestiri de betie printre care se enumera data cand ne-am pierdut in intersectie si nu mai stiam care este blocul domnului Mac iar apoi nu stiam cum sa intram in scara blocului sau data cand ne-am facut pulbere din absinth si nu stiam de ce ma suna lumea dimineatza.Se pare ca in betia mea teribila nu am uitat sa rog oameni mai constienti sa ma ajute a doua zi.
Totul a culminat cu momentul in care am avut cursul festiv si ,nedormit de 3 nopti am baut vodka.M-am trezit a doua zi la casa lui Rami(coleg si prieten cu adevarat) dormind in patul lui cu ligheanul langa mine si intrebandu-ma ce naiba s-a intamplat seara trecuta.De atunci nu am mai consumat ca un idiot.M-am ametit putin dar totul a fost sub control.
Cam asta este povestea mea si sper sa ramana asa...aventuri rare in zona betiei si niciodata in zona inconstientei.
Ca un fost atlet(al lui hristos evident) am si niste mici concluzii pe care as vrea sa le impartasesc.
1.Nu imi place alcoolul...dar imi plac efectele lui.Acea stare de bine,lipsa de inhibitii si sinceritatea cu care poti spune cine esti cu adevarat fara sa te temi de consecinte mi se pare absolut fantastica.
2.Imi plac bauturile aromate,nu mai pot sa beau chestii seci..imi place vodka cu arome,sambuca si cam toate chestiile pe baza de anason,rom ul si tequilla.Am dispretuit aproape intotdeauna berea...nu m-a atras sub nici o forma exceptand cazurile in care cele 30+ grade si oboseala ma doborau.
3.Alcoolul il consider un rau necesar in conditiile in care este consumat moderat dar,cum eu sunt o fire extrema si imi vine enorm de greu sa fac lucruri cu moderatie alcoolul nu prea poate fi privit cu toleranta.Are pati bune si parti rele dar consumat cu regularitate produce efecte nedorite(in cantitati mari...nu vorbim de 1 bere pe zi).Blackouts care au fost mai dese si cu pierderea totala a memoriei,mahmureli mai puternice,o rezistenta crescuta la bautura(e criza frate!)
4.Nu il recomand dar in lipsa unei alternative viabile cred ca va fi drogul cel mai ales si cel mai promovat(nu mori asa de repede de la bautura...trebuie sa bei nu gluma si asta e profitabil tare).As spera sa existe alternative dar pe moment ce am incercat nu a fost de succes
5.Alcoolul este o chestie pe care o faci pana termini facultatea...dupa facultate este o problema sociala

Inteligenta

Vreau sa-mi raspund urmatoarelor intrebari
1.Este cel mai necesar atribut uman?
2.Este cel mai apreciat Atribut uman?
3.Cat de sus ar fi in scara necesitatilor?
4.Inteligenta este un factor decisiv in evolutie?
5.Inteligenta este inger sau demon?
Intotdeauna mi-am imaginat si am apreciat existenta acestui atribut in oameni.L-am vazut vital si unic responsabil pentru progres.Totusi,in ultima vreme,incerc sa re-evaluez tot ce este in jurul meu.
Inconstestabil inteligenta este un atribut numai bun de avut;te poate scoate din belele,te poate face cunoscut si apreciat sau te poate distruge.
Totusi un individ poate trai si fara?Aici ma refer la o inteligenta in grupa medie,retardul si geniul sunt excluse si inteligenta ridicata este exclusa deasemenea.Subiectul pe care il propun poate functiona in societate dar nu se remarca prin stralucirea mintii.
Bazandu-ma pe exemple concrete din votidian tind sa cred ca un asemenea individ poate trai si mai mult se afla te toate treptele societatii.De la femeia de servici pana la milionarul din pipera toti au in comun un IQ asemanator.Dar totusi ce-i desparte?
Norocul si conditiile socialesunt printre primele care imi vin in minte dar le consider mai putin importante in cazul de fata.Ce as spune ca ii diferentiaza este atitudinea.Cu atitudinea potrivita poti schimba un om dintr-un invins in invingator.
*Va continua cand vin de la plimbare*
UPdate
Da,in ultima vreme nu am fost prea liber asa ca voi continua acum
nu stiu ce naiba vroiam sa spun mai sus dar daca ma gandesc acum it's just a sack of balony.vroiam sa comentez asupra faptului ca modelele oferite de societate sunt in general paguboase,ca dupa ce ti-ai batut capul o gramada ai sanse mare sa traiesti o viata mediocra.inteleg faptul ca societatea are nevoie de mii de albinute si o singura regina dar mi se pare incorect atat timp cat nu sunt eu regina(sau regele ca altfel suna ultra-ghei)
sa ne auzim mai liberi si mai sus

Cartile

Sunt foarte curios daca este bine sau rau sa citesti carti.Intrebarea mi-am pus-o acum ceva vreme cand mi-a spus oprietena ca a renuntat sa mai citeasca.
Cartile ca un element pozitiv.
In opinia mea ele reprezinta o experienta de viata pe care o experimentezi mai facil decat daca ar trebui sa o experimentezi.Sunt absolut convins ca experienta reala este mult mai puternica dar de multe ori creierul nu diferentiaza intre experienta reala si cea imaginara.Aceasta experienta de viata creste sansele unui individ de a profita de o situatie ipotetica sau de a rezolva o dilema prin intermediul unui precedent.
Cartile le putem privi si ca pe o baza de data.Cu cat citesti mai mult cu atat fluxul de informatii pe care il detii si il poti accesa este mai mare astfel incat iti fluidizeaza gandirea si ti-o eficientizeaza.In acelasi timp cu cat volumul de cunostinte este mai mare,mai vast si mai complet increderea individului poate creste iar acesta se poate simti mai implinit.
Nu cred ca reprezinta o dilema pentru cineva ca volumul informatiilor existente in aproape orice domeniu este urias.Astfel incercarea de a descoperi noutati sau de a reusi studierea totala prin forte proprii imi pare imposibila si impractica.Problematizarea expune punctele de vedere existente si arunca lumina asupra elementului studiat asa ca startul in studiu se ia cu un avans considerabil.
Prin faptul ca orice domeniu este inundat de informatii multiple opiniile se pot fonda pe o intelegere avansata si posibilitatea ca acestea sa fie corecte creste direct proportional cu suma informatiilor disponibile.
In carti poti descoperi maretia omului;creator si distrugator,imaginativ,inger si demon pentru orice se afla in preajma sa el poate fi vazut ca un semizeu pastrand proportiile.Fericirea si salvarea se alfa in el si doar prin el pot fi descoperite.
Cartile ca elemente negative.
Problematizarea pe are o dadeam ca un element pozitiv mai sus poate fi vazuta si ca o nenorocire,un blestem al cartilor.Prin citirea lor se impune o cale,presupusa adevarata.Modul de gandire este canalizat intr-o anumita directie iar impunerea se poate dovedi infioratoare in cazul in care aceasta directie este gresita.Se poate imagina aceasta directie ca un arbore.Cu cat urcam mai sus cu atat nu mai putem sa alegem alta ramura sau,de ce nu, sa schimbam arborele intrucat nu este cel dorit.
Informatia oferita de cuvantul scris este extrem de puternica si poate fi folosita in moduri enorm de perverse.Spre exemplu,dupa o vreme aceasta devine adevar incontestabil chit ca se poate ca la inceput sa porenasca dintr-o greseala sau un mit.In acelasi timp informatia poate fi manipulata pentru a servi un scop,poate fi distorsionata iar sensul ei initial pierdut.
Exista si posibilitatea de a trai prin carti si a refuza experienta reala intrucat cea prezentata de carti este mai facila de obtinut si poate prezenta aproape aceleasi avantaje.Creierul nu distinge intre experienta reala si inchipuita.Zonele activate in cazul imaginarii unui obiect real si in cazul vizualizarii directe sunt aceleasi.
Citind carti iti realizezi propriile limite si micimea si josnicia naturii umane.Nimic nu este mai deranjant si deznadajduitor pentru un individ decat a afla ca nu este special,ca nimic din ce face nu a mai fost facut,gandit sau spus si mai presus de toate ca orice ar face si oricat de mult s-ar stradui mai tarziu sau mai devreme ar ajunge in acelasi loc precum orice om ,animal sau planta.
Si ajungem la motivul principal pentru care m-am gandit la acest lucru.Prietena asta a mea postulase faptul ca citind isi va stirbi originalitatea."Everything is a copy of something else" spunea burlacel intr-un status de-al sau de mai de mult.Este adevarat ca nu reinventam roata si posibilitatile de combinare ale cuvintelor intr-o limba sunt vaste dar totusi limitate.
Putem face o paralela cu tabla de GO.Atat timp cat nu are piese pe ea este considerata un microcosmos in care posibilitatile de joc sunt nesfarsite dar cu cat jocul progreseaza cu atat optiunile devin mai limitate(parafrazare din PI).Experienta in acest domeniu limiteaza si mai mult optiunile intrucat poate deraia mintea pe o directie de joc cunoscuta.In acelasi mod si cartile pot deraia sau pot provoca emularea opiniilor altcuiva.Practic ideile nu iti apartin ci sunt ideile altcuiva spuse cu alte cuvinte;ca si cum ar vorbi prin intermediul tau.Pe cat de benefice si salvatoare pot parea cartile pe atat de daunatoare sunt originalitatii si dezvoltarii ideilor proprii pot fi.
Ca o concluzie as spune ca structura dualista a realitatii este evidenta si in acest articol :)
Cartile sunt necesare dar o incercare de originalitate este obligatorie pentru ca toata lectura sa nu fie in van.
Voi ce parere aveti?

Sex Drugs and Rock'n Roll

Articolul se refera la stilul de viata si opinia mea asupra sintagmei sex,drugs&rock' roll .
Personal cred ca rocul sau atributul de rocker transcende genul muzical.Initial rock ul cerea principii clare : libertate si ratiune dar, odata cu diversificarea genurilor aceste principii s-au diluat,si au fost inlocuite uneori de mesaje mai comerciale.Exprimarea a diferit de la gen la gen dar dar intotdeauna antributele de baza trebuiau sa fie aceleasi pentru ca o trupa sa cante rock.nu poti sa pui la un loc toate sunetele corespunzatoare ci trebuie sa le pui intr-o ordine pentru a obtine muzica.
Atitudinea pe care am atribuit-o intotdeauna rockului a fost de cautare si de libertate;cautare prin libertate de gandire.Totusi cum pot fi definite libertatea si cautarea?
In opinia mea libertatea inseamna acceptarea necunoasterii.Individul realizeaza limitarile pe care le are in domeniul cognitiv si prin urmare lucreaza in relativitate.Nu poate emite opinii absolute ci doar adevaruri temporare conditionate de cunoasterea actuala.Un om cu adevarat liber stie ca nu stie si nu se teme de ce ar putea fi iar daca adevarul se dovedeste a fi diferit e ce credea initial nu respinge cunoasterea ci o imbratiseaza.
Din cauza cunoasterii incomplete individul realizeaza relativitatea adevarului si accepta,intr-o mare masura adevarurile si valorile celorlalti.Acea masura se termina cand ii sunt puse in primejdie interesele,libertatea si poate chiar viata.
Cautarea unui om liber inseamna o permanenta improspatare a informatiilor si adevarurilor pe care le cunoastre.Bazate pe relativitate acestea se pot schimba oricand conform noilor descoperiri.
In acelasi timp cautarea presupune si actiune,o incercare permanenta de a simbunatati lumea in care traieste.
Personal cred ca sintagma din titlu este dezgustatoare.Stilul de viata,chit ca uneori il practic,este in mare parte distructiv si se opune adevaratei atitudini rock.Libertatea considerata absoluta este o eroare pe care un rocker,relativ din fire,trebuie sa o inteleaga,sa o cantareasca si sa o aplice atunci cand este necesara.
In concluzie rock ul nu este enaparat un stil muzical ci mai mult un stil de viata,o filosofie ,o incercare de a ne imbunatati pe noi si pe cei din jurulul nostru.

Fragilitate

Relatiile interpersonale sunt extrem de fragile si psihicul uman este labil;oamenii sunt slabi si usor de influentat.
Acest post vrea sa fie o continuare a posturilor precedente in care ma refeream la labilitatea psihicului uman.
A) Lucrurile mici care pot distruge.
Exista o carte intitulata "Prima dimineata de dupa".Nu am citit-o dar am apucat sa aud comentarii pe baza ei de la persoane avizate si am reusit sa ii citesc cateva pagini iar restul mi l-am imaginat.Cartea stipuleaza ca in prima dimineata dupa consumarea actulu sexual se poate decide in mare parte daca vei continua sau nu aceasta relatia aflata intr-o stare incipienta.Lucruri mici de genul modului in care ii sta parul,daca sforaie sau nu,daca are degetele de la picioare ciudate sau orice alt lucru care iti poate o impresie puternica si stabila poate distruge pseudo relatia pe care o aveti.Sunt total deacord cu afirmatiile cartii si am trecut prin experiente similare chiar daca nu a survenit dupa o noapte de sex salbatic ci prin rutina zilnica.
Cred ca la baza acestui comportament se afla o intelegere asupra imposibilitatii unei relatii.Probabil,subconstient,stim ca nu vom putea supravietui cu acest amanunt si/sau ar putea crea un stress constant si ar constitui un motiv de frustrari coninue sau poate ca doar tintim perfectiunea si suntem prea imaturi sa acceptam imposibilitatea atingerii acestei dorinte.
B)Irascibilitate umana ,stari de nevroza posibilitatea distrugerii
se intampla adesea sa te trezesti cu o stare speciala,sa nu poti fi zen,sa nu-ti poti controla sentimentele si sa vorbesti sub impulsul dorintelor.Printe cauzele cele mai comune sunt stress ul sau menstruatia.Posibilitatile de distrugere sunt nelimitate:orice argument,orice nimic duce discutia in irational .Se spune ca "vorbeste gura fara tine"sau ca "spui prostii" dar totusi cand pavaza ratiunii dispare apar sentimentele si dorintele,poate incontiente,poate constiente dar controlate.O libertate disctructiva este descoperita individului dar,ca orice libertate are un pret piperat:adevarul si critica.Adevarul este un lcuru extrem de apreciat in ciuda futilitatii salein multe din actiunile umane si relatiile intrpersonale.Adevarul tradeaza si ne face vulnerabili,ne descopera punctele slabe si, in cazul unui prieten devenit dusman, usor de doborat.Critica apare odata cu adevarul si este inereta relatiilor interpersonale.Diversitatea modurilor de gandire si capacitatea de intelegere expune individul la critica.
In momente de irascibilitate este simtita uneori dorinta de anihilare a relatiri cu celalalt sau chiar suprimarea oponentului.Probabil aceste sentimente se nasc din nemultumiri precedente carora nu li s-a dat importanta dar care s-au acumulat intocmai tensiunilor dintre falii pana la izbucnirea cutremurului.
Salvarea relatiilor interpersonale sta in capacitatea de impacare dar mai ales in dorinta de a pastra relatia.
C) Sociabilitatea redusa a individului;plictisul si posibilitatea singuratatii.
Se demonstra acum cateva zile intr-un documentar ca oamenilor le-ar fi aproape imposibil sa calatoreasca spre stele.Printre multele dificultati tehnice era enumerat si un factor social: posibilitatea neintelegerilor,plictisul si intrarea in rutina.Ne imprietenimsau macar socializam cu cei care impartim acelasi spatiu in scoala,la servici sauin comunitate.dar zi de zi vedem alti oameni,avem refugii in care ne putem retrage,nu suntem fortati sa socializam sau sa intalnim decat un numar redus de oameni.Sociabilitatea redusa inseamna cadaca fortam un numar de oameni sa socializeze zi de zi pentru un timp indelungat si le restictionam accesul la altii si le negam dreptul la intimintate vom obtine un grup de oameni extrem de tensionati care nu mai poti fi prieteni.Experimente simlare s-au numit Big Brother dar aveau o durata redusa,posibilitati de a interactiona cu mediul si siguranta ca relatiile cu societatea se vor relua curand.Ceea ce propunea documentarul era o rupere completa.,o lipsa a sperantei ca alti membri ai speciei ii vor intersecta calea in decursul vietii.Sa presupunem ca alegem grupuri de prieteni si rezolvam problema dar sa ne gandim la posibilitatile de esec,de uzare si degradare a relatiilor umane cu trecerea timpului,cu instalarea paranoiei,a nevrozei,a stressului acut,a deznadejdei.Ceea ce rezulta seamana mai mult cu un grup de animale speriate si extrem de furioase.Nebuniei nu i-ar trebui prea mult sa se instaleze.Lipseste un individ de socializare,scade-i increderea si frusteraza-l cnstant si il vei distruge!este chiar atat de usor!
Prietenii sunt prieteni atat timp cat pot evada unii de altii.

frica de sine

some things are better left unsaid.stiu ca aceasta replica s-ar putea sa deranjeze dar este purul adevar.sunt lucruri pe care daca partenerul le-ar afla ar crea probleme de nerezolvat...sunt cazuri in care sinceritatea nu isi are rostul si in care cele mai adanci.,cele mai animalice dorinte ale tale ies la suprafata.sunt momente in care doresti pe cineva atat de mult incat stabilitatea si dragostea fata de partenerul tau actual se topesc(eyes wide shut).se intampla des sa fii atras de cineve chit ca incerci sa iti controlezi sentimentele chit ca vrei altceva chit ca stii ca nu este bine ceea ce simti.uneori te temi de ceea ce esti de ceea ce alti ar putea crede ca esti sau de ceea ce esti cu adevarat.de aceea te ascunzi de multe ori.mi-a fost teama de ce vor crede oamenii despre mine...dar dupa ce mi-am confirmat anumite lucruri nu ma mai tem! vreau ca oamenii sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt nu ceea ce par a fi!vreau sa fiu eu si nimic altceva! sunt beat pe moment si incerc sa fiu sincer in sentimentele mele! iubeste-ma asa cum sunt nu pentru ce par sa fiu :)
moama ...chiar eram bat ieri :) coerenta nu este punctul meu forte dupa ce beau;))

eterna fuga

se pare ca este parte a comportamentului si psihologiei umane care ma scoate din minti si care nu are nici o explicatie logica sau asa pare.
A1:orice om se afla in cautarea fericirii,in orice mod o percepe el.
A2:atunci cand o atinge incepe sa isi doreasca altceva si fuge de ce a obtinut.
...ca urmare un om nu poate fi cu adevarat fericit.
gandindu-ma pemarginea acestui subiect imi apar in minte cateva lucruri spuse de altii
1) cu cat un om este mai aproape de dumnezeu cu atat este mai expus atacurilor demonilor.nu as vrea sa iau aceasta afirmatie cu sensul ei de baza intrucat nu cred in dumnezeu dar daca substitui intelesul de baza al dumnezeului cu fericire,pace si implinire atunci expresia este extrem de utila pentru cazul studiat.totul consta intr-o labilitate a psihicului uman,cred.suntem fiinte slabe si usor influentabile
2)ciudat,sau nu, imi aduc aminte de agentul smith din matrix.el vorbea despre o utopie in care oamenii traiau intr-o stare eterna de fericire pe care nimeni nu o accepta.concluzia era ca nu suntem destul de dezvoltati pentru a atinge si simti fericirea deplina si tind sa-i dau dreptate.
simt o eterna fuga dupa ceva poate nu neaparat mai bun dar diferit de ce avem si ce ne multumeste.devenim "amortiti"sufleteste si nu mai simtim fericirea ci o stare de constanta,o supa sentimentala in care fiecare inghititura este identica cu precedenta si nimic nu se schimba.probabil avem nevoie de o variatie,de permanenta inovatie pentru ca simturile sa nu ne fie alterate de aceasta amorteala
revin

radical

uneori sunt extrem si imi pare cea mai buna metoda de actiune dar nu imi place conservatorismul extrem.voi asculta ce are cineva de spus chiar daca mi se pare retardat la inceput.nu mi se pare o calitate de apreciat sa nu iti poti modifica opiniile si modul de gandire in functie de informatiile noi pe care le primesti si feedbackul actiunilor tale.acest post se datoreaza refuzului unei persoane (simpatice mie pana in seara asta) de a asculta o melodie pentru ca nu se incadreaza genului ascultat.mi se pare o viziune inchisa si contrat libertatii pe care as vrea sa o promovez si mintii deschise pe care as vrea-o la un prieten de-al meu.nu suntem pastratorii unor cunostinte absolute si nici nu avem puterea de a indoi tot ce exista dupa simpla noastra vointa asadar trebuie sa ramanem deschisi la orice informatie si sa acceptam posibilitatea esecului , eroarea probabila datorata conditiei umane.
Richard dawkins spunea in documentarul sau(documentar oarecum arogant care a avut putine chestii interesante si pentru aceste putine lucruri il recomand) ca atitudinea unui ateu in fata unei descoperiri care ii modifica complet perspectiva este de bucurie intrucat s-a apropiat inca putin de adevar.extremismul in actiuni este uneori o binecuvantare alteori un blestem ceea ce face si mai pregnant dualismul lumii in care traim.

Do what thou Wilt

spunea si aleister crowley ( http://en.wikipedia.org/wiki/Aleister_Crowley ).
unde sfarseste aceasta libertate?exista un model comportamental preferat ? si daca da care este acela?
personal cred ca orice model comportamental si orice decizie a asa-zisei constiinte trebuie sa treaca prin filtrul gandirii si prin sita sensibilitatii individului.pentru a afla care este comportamentul cel mai bun pentru tine trebuie sa afli in primul rand ce iti place cel mai mult sa faci,sa-ti gasesti acea chemare,true will sau destin.oamenii nu pot fi categorisiti foarte usor intrucat au dorinte si placeri diferite astfel incat acceptarea comportamentala si a dorintelor este obligatorie pentru aflarea drumului optim de urmat.chit ca unele aspecte ale comportamentului sau unele dorinte contravin moralei acceptate de societate ele trebuie intelese si acceptate intrucat in caz contrar frustrarile doboara individul.