Inainte eram pasionat de bautura.Si nu pentru ca e super tare sa te imbeti sau pentru ca te simti fenomenal ci pentru ca gaseam raspunsuri de care imi era frica sau pe care nu le puteam gasi treaz. Pentru ca puteam fi cu adevarat sincer cu mine. In ultima vreme nu am mai simti acelasi lucru, nu m-a pasionat sa ma imbat pentru ca mahmureala nu este placuta si daca nu ai un lucru pozitiv in toata chestia asta mai bine te lasi decat sa continui cu ceva neplacut...
si asa beau mai putin si doar la ocazii :)
Un comentariu:
Ceva gen, jos compromisuri ei?
Că bine zici, la mine nici măcar asta nu e, adică dimpotrivă, mă simt mai aiurea. Deşi recunosc că după vreo 20 de shoturi fac lucruri de care nu mă credeam în stare( mai ţii minte când vroiam să dau noroc cu puradeii la 3 am după tequilla aia? wtf?!!)
Şi dacă fac lucrurile ălea,(cum bine zicea o ilustră persoană fără coaie) atunci poate pe undeva sunt frustrat că nu le fac şi treaz. Deci sunt o parte din mine şi trebuie expusă(prin băutură dacă nu este altă cale).
Trimiteți un comentariu