Ma intereseaza relatiile intre presupunere si adevar si modurile de intereactionare.
Am crezut cu tarie si totalitate in acest principiu multa vreme.Din cauze obiective :nivele diferite de inteligenta,cunostinte difertie,conexiuni care se fac diferit din cauza diferentelor de constitutie a creerelor noastre ,cultura,religie,sex ,pe scrut factori exteriori si interiori presupunerile facute se pot adeveri sau pot distruge putin sau enorm de mult.
In ipoteza in care presupunerea are rol malefic ce este de facut? Nu poti lasa viata sa te surprinda(poetic,dar cel mai probabil nerealist) , sa nu fii pregatit pentru ce urmeaza , sa nu incerci sa intuiesti desfasurarea evenimentelor.Totusi din incunoasterea completa a faptelor , relatiilor sau a persoanelor se poate ca presupunerile sa fie eronate;de altfel presupunerea are si o latura subiectiva greu de inlatural,de multe ori supozitia este desfasurarea preferata a actiunii.In cazul supozitiilor vazute sub aspectul lor pur malefic singura optiune ar fi limitarea acestora intrucat eliminarea completa este imposibila.
Dar daca privim supozitia ca pe un element pozitiv?
Supozitia poate fi ajutata sau confundata cu intuitia,un proces cu adanci radacini in subsconstient,care,in multe cazuri, se dvedeste eficient.
Ideal ar fi ca supozitiile sa fie facute in deplina cunostinta de cauza,obiectiv si sa fie intotdeauna adevarate.Politistii ar descoperi criminalii mai repede iar antrenorii ar alege tactica ideala de fiecare data si poate lucrurile ar fi mai facile pentru toti.
Totusi,ca orice element al vietii, supozitia trebuie privita prin natura dualista pe care o contine: devastatoare ca efect atat cand este malefica dar si benefica.Nu as vrea sa traiesc intr-o lume in care supozitia ar fi intotdeauna corecta ori gresita;ar distruge o parte din farmecul de a gresi, din unicitatea si diversitatea gandirii.
Intr-o lume reala supozitia este inger si demon,indispensabila si urata dar cum se poate imbunatati procentul de reusita?Cel mai usor prin clarificari si ne-emiterea unei decizii finale decat in cazul in care sansele ca supozitia sa fie adevarata sunt mari.In acest caz cat ar dura procesul de deliberare? Oare este utila o asemenea risipa de energie in cazuri mai complexe?
Cred ca raspunsul este diferit pentru fiecare si se afla in adancul nostru,trebuie doar sa-l descoperim si sa-l aplicam.Supozitii?Daca vrei si esti dispus sa acepti consecintele...de ce nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu